Cum a fost la concertul Garou

Țineți minte cum v-am povestit că urmează să vină Garou la București? Am fost la concert între timp și am zis să vă povestesc și vouă cum a fost. Am mers acolo cu Mădălina și Mirela, colege de birou (apropos, dați o fugă pe la Mireille dacă plănuiți excursii la Roma, are un articol foarte util). Seara era rece, iar noi așteptam, entuziasmate și lipsite de chef în același timp, concetul, bâțâind prin Humanitas. Am intrat în sală târziu, cu vreo 10 minute înainte de incepere. Sincer, ne cam așteptam să întârzie nenea. Dar nu a întârziat. Concertul a început la timp și încet, încet, lumea a început să se dezmorțească. garou-fly-me-to-the-moon

Cu doar 7 instrumentiști alături, Garou a cântat câteva dintre piesele sale cele mai cunoscute, a glumit cu publicul și a sărutat mâinile fanelor ce i-au adus flori. După doar câteva melodii, publicul era sub vraja lui Garou. De la primul la ultimul rând, publicul fredona melodiile și se legăna pe refrene. Cei din primele rânduri se adunaseră lângă scenă. La un moment dat, mica orchestră s-a retras preț de câteva melodii și am avut ocazia să-l ascultăm pe artist cântând la pian. Ne-a povestit despre oamenii care l-au făcut să o ia pe acest drum. Nu știu dacă și-a deschis sufletul cât de mult a părut, însă a ajuns cu siguranță la public.

Omul ăsta a făcut ca biletul să merite fiecare bănuț și să mă convingă să mă asigur că prind un loc mai în față la următorul concert. Îmbrăcat elegant, cu un costum negru, frumos, accesorizat impecabil, a dovedit un sex appeal ce ar face orice „cipandău” care se respectă să-și bage demisia în secunda doi. A umplut scena ajutat de doar câteva jocuri de lumini. Fără efecte speciale, fără fum și oglinzi, fără vocaliști în fundal sau dansatori, a umplut întâi scena, apoi sala. Două ore au trecut aproape imperceptibil, iar noi, publicul, ne-am trezit la final că se termină totul și nu a apucat să cânte piesele noastre preferate. Așa că ne-am înțeles repejor (nu mă întrebați cum, nu am idee) și am început, în cor, să strigăm după ”Belle”. S-a întors omul, că altfel n-ar fi scăpat de gura noastră, a căzut în genunchi, mulțumind și ne-a făcut pe plac.

Vocea lui a sunat fix ca în clipurile de pe YouTube, de la timbrul unic la „șmirghelul” care l-a făcut atât de faimos. Mi-aș cumpăra bilet la un alt concert Garou chiar mâine, dacă aș ști că vine. Și cu siguranță la următorul voi fi moț, în față. Să știți unde mă găsiți.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: