Criza de argint

Țineți minte că am făcut la un moment dat o criză de narcisism? Ei bine, aseară, în drum spre casă, am avut o criză existențială. Și pentru că s-a întâmplat la 25 de ani, am numit-o Criza de argint.

Să vă spun ce s-a întâmplat.

Mă duceam spre casă. Eram în autobuz, cu căștile în urechi, ascultând muzică. Nu mai știu cum m-am trezit gândindu-mă la asta.

Dar m-a lovit brusc: am 25 de ani!!! Un sfert de secol băi! Vârsta de argint! Unii nu trăiesc atâția ani, mămicule! Am terminat liceut de 7 ani (!!!) și generala de 11 (aoleuuuuu!!!). Am cunoscut pe una din cele mai bune prietene ale mele în urmă cu 19 ani. Yoy cât îs de bătrână!

Și am început, ca un păcătos în fața morții, să îmi rememorez „realizările”. Și mă gândeam că am făcut cam puține pentru anii mei. Unii au copii la anii mei. Sau sunt căsătoriți de mult și bine. De mine nimic nu s-a lipit vericule.

Ce-am făcut eu să îmi merit locul pe pământ? Oare unde am să fiu peste 5 ani?

Trebuie să îmi schimb melodiile din playlist cu ceva mai vesel…

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

1 Response

  1. December 22, 2014

    […] Pentru că sper să nu te ia și pe tine criza de argint peste vreo două luni. „Sfert de secol” e o idee care te izbește fără milă…sincer […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: