Corli și testele auto: viața sau carnetul?

Da, nu le am cu mașinile/ condusul/ regulile de circulație! Dați cu pietre!

Trăiesc într-o familie în care s-a crescut fără mașină. Avea bunicul un tractor, care, după moartea sa, a rămas la unchiul, căci el trăiește la țărăncuța. Iar unchiul, la rându-i, a avut în tinerețe un motor. În fine. Prindeți ideea. Eu despre mașini știu că au 4 roți, că se deplasează pe șosele și mai recunosc câte o marcă super-mega-celebră uneori, pe stradă. Le recunosc și pe cele care au numele scris imediat sub emblemă, din motive lesne de înțeles.

În urmă cu vreo doi ani, în timp ce o fostă colegă de școală dădea de carnet, cum se zice, m-am distrat printre testele ei, ca să o ajut să învețe. Eu, care eram și încă sunt tufă, reușeam să răspund corect la majoritatea întrebărilor, pur instinctiv. Astăzi am repetat experimentul, găsind pe acest site niscaiva teste care mi-au trezit curiozitatea.

Acum, nu știu dacă așa sunt și cărțile din ziua de azi, dar îmi aduc aminte vremuri în care testele erau separate: legislație, semne de circulație, prim ajutor, mecanică.

Astăzi, pe site-ul de care vă zic cel puțin, se găsesc teste auto categoriile a,b,c,d. Alea sunt categoriile, cum ar veni. Sunt acolo și semne de circulație și ceva legi..știri și alte chestii pe care nu le-am putut cuprinde cu neuronii destinați înțelegerii acestui domeniu.

Însă am reușit să îmi dau seama cam la ce gen de întrebări știu să răspund, tot așa, pe senzori. În sensul că pe măsură ce avansezi pe test, sistemul îți arată câte răspunsuri corecte ai nimerit. Așadar, în urma studiilor realizate de institutul de statistică Luciana Corlan (foarte celebru și important  in sinea sa) am ajuns la două concluzii:

  • Se poate pleca cu mine la drum oricând, oriunde, fără teama de moarte. În caz de accident, știu ce să dreg și unde, pentru ca tovarășii de drum să ajungă acasă cu viață – în cele din urmă. Știu să prind fel de fel de atele, gulere cervicale și pansamente, știu să fac respirație de aia gură la gură, să opresc sângerări…ca să nu mai spun că știu să verific pulsul!
  • Vestea proastă de-acum, este că dacă, Doamne ferește, mă pui la volan fără să mă treci prin Iadul Iadurilor, Furcile Caudine și Patul lui Procust ca să îmi dai carnetul, ai pus-o! Este posibil ca eu să provoc accidentul care va face să fie nevoie de toate intervențiile mai sus menționate…dacă ai noroc. Dacă nu…nu.

Acestea fiind spuse, mi-am adus aminte, pe când scriam, de prima mea reacție, în clipa în care am înțeles ce este o lămâie (bulina aia rotundă, galbenă, cu semnul exclamării pe care o au în geam începătorii) și la ce folosește. Menționez că a mea tovarășă dăduse testele de vreo 3 ori și era prima dată când urcam într-o mașină condusă de ea. Am spus: „Ne trebuie una mai mare! Există cu <Pericol public> în loc de exclamare?”

P.S. : Ce e ăla cuadriciclu motorizat?

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: