Colegii mei, parte din #cei1024

Vă povesteam luna trecută cum am propus proiectul #cei1024 colegilor mei și a fost primit cu brațele deschise. Eu caut mereu căi prin care să încurajez donarea de sânge. Așa că acest proiect a picat la fix. Mi se pare foarte bine că cei de la Centrul de Tranfuzii vin astfel în ajutorul potențialilor donatori, având grijă să le facă gestul cât mai comod.

Am zis să vă povestesc experiența, în cazul în care vreți și voi să aduceți o unitate mobilă la birou.donatori-g2

Știam că vor fi deschiși la ideea de a ajuta. Mai știam că unii dintre ei, ca și mine, donează măcar de două ori pe an. Dar am avut unele rețineri, căci știam că există și mulți oameni sceptici la ideea de a da sânge. Când m-am apucat eu de treaba asta, pe site-ul dedicat campaniei #cei1024 scria că ai nevoie de un număr minim de 30 de voluntari. Am încercat să am un număr cât mai mare de băieți. La noi în birou sunt mult mai multe fete decât băieți, așa că asta a fost o provocare, căci există un număr de afecțiuni de care trebuie să NU fi suferit ca să fii eligibil. După ce i-am adunat, a crescut la 40. I-am găsit și pe ceilalți. Nu m-am culcat pe ideea că am dat un mail și vor veni cu toții la mine. Am mers printre ei cu lista și i-am încurajat. Am vrut să fie cât se poate de clar că le sunt alături în cazul în care le este puțin teamă sau asta este ceva nou pentru ei.

Apoi am avut emoții cu data. Inițial se eliberase ceva pentru noi pe 5 mai. Apoi, din cauza unui incident, a trebuit amânat. Și am aflat asta cu doar doua zile înainte. Noua dată stabilită era 24 mai. Bineînțeles, asta a schimbat tot. Înscrișii ba aveau liber, ba treabă în altă parte în ziua aia, ba între timp trebuiau să meargă la dentist și alte chestii de genul ăsta. Oricum, am avut noroc. De obicei, calendarul pentru companii se face la început de an, pentru că personalul existent pentru asemenea deplasări este puțin și trebuie gestionat cu grijă.

Spațiul necesar a fost ceva mai mare decât mă așteptam eu citind pe site. Acolo scrie ceva de 3x3m2, ceea ce este destul de puțin. Noi am avut la dispoziție o sală în care se țin traininguri, în care au încăput 4 paturi plus echipamentul necesar. Un manager ne-a cedat și sala în care avea ședință, pentru consultații. Așadar, asigurați-vă că aveți suficient spațiu.

Până la urmă, totul s-a terminat cu bine marți. După ce dimineața transpirasem toată pentru că numărul voluntarilor scădea de la minut la minut pentru că răciseră, totul s-a aranjat de la sine. Au venit oamenii de la Centru și în timp ce împărțeam formularele acelea necesare medicului, doritorii apăreau ca ciupercile după ploaie. Cu toții prindeau curaj, văzând exemplul colegilor. Până la urmă au fost 44 de donatori din 48 de voluntari. Da, noi suntem cei de sus în imagine. Unii ar spune un număr. Eu spun o echipă, căci fiecare a contribuit.

Nu vă pot spune cât de mândră sunt de oamenii ăștia. Mai mult de jumătate au fost la prima donare. Unora le era teamă de ace sau sânge. Altora le era teamă că se vor simți rău. Dar au prins curaj văzându-i pe ceilalți. Mi-au demonstrat, încă o dată, că puterea exemplului personal nu are limite. Și că ne este mult mai ușor să ne învingem temerile atunci când știm că nu suntem singuri.

Am zis să-i laud, că-s ai mei. Și fără curajul lor, fără dorința de a ajuta oameni pe care nici nu-i cunosc, ideea mea ar fi fost o înșiruire de rânduri pe o coală albă. Așa că azi, ei sunt inspirația mea.

Share

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

3 Responses

  1. Eu nu pot dona pentru ca am niste problemute la ficat si nu e ok. Respectele mele pentru implicare~

  1. July 20, 2016

    […] sfarsit mi-am luat inima in dinti si am decis sa urmez exemplul Lucianei Corlan care a reusit sa-si convinga colegii sa doneze in masa si care in ultimele luni mi-a « facut capul […]

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: