Cirque du Soleil- Worlds away

Am fost, din nou, datorită Laurei, la Cirque du Soleil- Worlds away. De ce? Am spus și dragei noastre organizatoare de concursuri:

Vreau sa vad filmul pentru ca are amprenta lui Andrew Adamson, iar eu sunt cea mai mare fana Narnia. Cum seria a fost regizata si apoi produsa de el, si am vazut si Shrek, vreau sa admir mai mult din munca sa cinematografica. ♥

Hai să vă spun ceva despre Adamson: din punctul meu de vedere, omul este regele fanteziei. Înțelege cum se mișcă cinematografia de acest gen, practic și teoretic. Știe să te atragă în alte lumi. Departe, în alte lumi. Cu o calitate fascinantă a detaliilor, și cu personaje de basm studiate minuțios. Știe cum trebuie să se miște visele pentru a fi credibile. Da, am spus vise credibile. Precum în Narnia sau Shrek. Sunt personaje care au fost modelate în așa fel încât să treacă de la vis la realitate. De exemplu, animalele trebuie să vorbească într-un anumit fel ca să fie credibile. Sunt cuvinte care trebuie să pară că sunt pronunțate din vârful buzelor, pentru că dacă ar vorbi mereu cu toată gura, tehnic, ar pierde aer pe lateral. Iar noi, fără să realizăm, am considera animăluțul nerealist.

Pentru astfel de mici detalii, Cirque du Soleil- Worlds away avea nevoie de Adamson. Pentru detaliile care șterg limita dintre vis și realitate.

Filmul spune povestea unor îndrăgostiți ce sunt separați de un soi de accident, și încearcă să se regăsească, într-o lume a circului. Povestea se succede într-un șir de reprezentații, care mai de care mai spectaculoase, ce te atrag în lumea lor fie că vrei, fie că nu.

Unul din puținele filme pe care le-am văzut la cinema și la care m-aș mai duce o dată, sau poate de 10. Fără să mă satur, și știind că o să merite banii.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: