Cel mai puternic cuvânt din lume

Cel mai puternic cuvânt din lume este, pentru mine, de când m-am mutat în București, ACASĂ.

Când spun acasă, de vreo 5 ani încoace (se fac 5 pe 1 octombrie) , nu mai spun masă, casă și un mic oraș. Când spun ACASĂ, spun cât de mult o iubesc pe mama, cât de dor îmi este de tata. Spun familie, spun prieteni puțini, dar pe viață. Spun copilărie, sentiment de apartenență. Spun despre locul care a început să mă învețe cine sunt, spun cât de greu am învățat să mă accept și să mă iubesc așa.

Când spun acasă, mă gândesc la generala în care m-am simțit un nimic mărunt și grăsuț, spun colegi de liceu care m-au îmbrățișat cu tot cu defecte. Acasă este spațiul în care mă simt în largul meu. Locul în care sunt acceptată, fără a fi înțeleasă pe deplin.

Acasă nu deranjez pe nimeni cu firea mea dezordonată în spațiu, dar foarte bine organizată în idei. Și nimeni nu ia în glumă felul meu melancholic de a scrie.

Acasă nu este pentru mine un spațiu fizic, ci o senzație, un sentiment. Pentru că nu mai există un spațiu fizic în care să trăiesc toate cele de mai sus simultan. În orașul meu natal mă simt ca o străină deja, nu mai dau pe acolo cu aceeași relaxare cu care o făceam pe vremuri.

Nu credeam că o să ajung să spun asta vreodată, dar acasă devine, în mod surprinzător, acest București agitat, de care toată lumea se plânge și care pe mine m-a adoptat fără probleme. Cu tot cu maidanezii lui, mijloacele de transport în comun aglomerate, pentru care nu găsești niciodată bilet când ai mai mare nevoie și cu iernile în care nu se curăță străzile și trotuarele în timp util.

Acasă este acolo unde te aștepți mai puțin, nu acolo unde ai vrea se pare…

Așa că, dragii mei, unde este acasă pentru voi?

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: