Ce ne spunem când nu ne vorbim

Tocmai mi-am dat seama că merg cam rar la teatru. Și d-aia nu am categorie pe blog pentru el. Dar ieri, prin amabilitatea lui Emil, am avut onoarea să merg la piesa „ Ce ne spunem când nu ne vorbim ”. Ca să particip, a trebuit să comentez pe baza unei idei din piesa de teatru. Răspunsul de mai jos mi-a adus o invitație dublă:

4: Omul devine infidel atunci cand nu i se ofera ceea ce are nevoie.

In mare parte, este adevarat. De ce ai lua din alta parte ceva ce ai deja, nu?
Pe de alta parte, ce te faci cand nu stii ce ai nevoie? Ce te faci atunci cand cel de langa tine ti se ofera trup si suflet, dar pentru tine nu este, totusi, suficient? Cand simti ca omul ala e numai al tau, dar paaaarca, undeva, in inima ta, e un gol. Ce faci?

Inseli. Pentru ca nu vrei sa pleci din culcusul comod pe care il ai, nu vrei sa fii dat afara dintr-o inima calduta, iubitoare, numai pentru ca nu prea stii ce ai nevoie, nu?

Asa ca usor, pe senzori, cauti, pe ici, pe colo, ceva ce crezi ca vrei de fapt, dar nu esti sigur. Urmand ca atunci cand stii ca ai gasit ce ai nevoie in clipa aia, sa te desprinzi din legatura initiala.

Asadar, da, omul este infidel cand nu i se ofera ceea ce are nevoie, Asta presupunand ca isi cunoaste nevoile. Uneori, cand nu si le cunoaste, se lasa cu victime colaterale.

Am participat la concurs pentru că voiam să merg cu cineva anume. Așa că duminică seara, când m-am trezit câștigătoare, mi-am anunțat Gărgărița* și am făcut planul de bătaie.

Am ajuns cam cu o oră înainte de începerea piesei. Așa că am decis să nu ne benoclăm în telefoane, ci să vorbim între noi.

Am așteptat ceva, dar numai pentru că am ajuns prea devreme. Masa rezervată pentru noi era a doua de la scenă spre ușă, așa că am fost destul de aproape de scenă cât să vedem tot și la suficientă distantă cât să nu stăm cu capul rabatat pe spate.

Piesa spune poveștile mai multor cupluri, în care unul sau ambii parteneri înșeală. Printre cei doi membri ai unei perechi, mereu, o păpușă preia diferite roluri, dând culoare în plus scenelor.

Mi-a plăcut. Și încă mult.

Concluziile serii?

  1. Trebuie să mă mai duc la Godot. Pentru că actorii interacționează cu publicul, și am înțeles că este un obicei la ei. Și îmi place foarte tare. Asta este frumusețea teatrului până la urmă: energia scenei, vibrând spre public.
  2. Într-o relație, suntem liberi orice s-ar întâmpla. Nu s-au inventat lanțuri pentru suflet.
  3. Faptul că cineva te înșeală nu e mare scofală. Răul ți-l faci tu, când alegi să rămâi și să visezi la o schimbare.
  4. Omul înșeală atunci când nu i se oferă ceea ce are nevoie. Explicația mea de mai sus, cum că devine infidel și când nu știe ce are nevoie, nu scuză cu absolut nimic lipsa de sinceritate față de partener.
  5. Da, poveștile serioase pot fi spuse în glumă.

*Gărgăriță – prietenă pasionată de teatru a fluturelui (carevasăzică eu), fan înfocat al cărții „Ce ne spunem când nu ne vorbim”.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: