Ce am învățat cumpărând cărți sub impuls

carti_onlineBună, sunt Luciana și până în decembrie, eram dependentă de cumpărat cărți online. Din iulie până în decembrie am cumpărat în jur de 40 de titluri. Nu este așa mult, dacă ne gândim că unii împătimiți le cumpără pe toate într-o lună. cam o treime au fost achiziționate pentru a le da mai departe,

Problema este că, citind mult și în format electronic, multe au rămas neatinse. Din 5 sau 6 cărți cumpărate lunar, citeam doar una. Restul adunau praf. Și încă adună, că le mai am.

De ce făceam asta? Citeam recenzii, mi se păreau interesante și le adăugam în listele de dorințe de pe magazinele online. La salariu, vânam reducerile și dacă găseam ceva la un sfert din prețul original, nu aveam nici o șansă. Mai luam și ceva pe lângă, să cheltuiesc sumă rotundă.

La începutul anului mi-am propus să nu mai cheltuiesc un leuț până nu citesc tot. Și până acum am reușit să mă țin de cuvânt. Nu mă înțelegeți greșit. Nu regret nimic. I-am considerat și îi consider bani cheltuiți cu folos. Dar la vremea aia mă simțeam prost că nu citesc mai mult, să merite investiția până la capăt.

Paradoxal, de când nu mai cumpăr așa mult nici nu mai citesc cât citeam. Anul ăsta, din 8 titluri începute, am terminat două cărți și o revistă cu benzi desenate. Jenant! Mă consolez totuși cu gândul că am învățat foarte multe despre cumpărăturile online.

Am învățat, de exemplu, să comand prin Poșta Română sau cu ridicare la centre speciale (cum au cei de la Elefant). Sunt în mare parte a zilei la muncă și nu știu niciodată cum ajung curierii, iar la mine acasă nu este nimeni pe timpul zilei. Nu-mi amintesc prin ce companii mi-au venit colete. Dar țin minte ce draci mi-am făcut când după un mesaj în creierii dimineții cu „Azi veți primi coletul între 9 și 17.” am fost sunată la 8 seara. Bineînțeles că nu mai eram la birou, iar domnul a trebuit să revină. Sau cum mi-a fost lăsat un colet la recepție, fără semnătură, fără nimic. Știu că un om întreg la minte ar face fix invers, dar pentru nevoile mele este mai ok așa.

Apoi, comand online numai cărți sau cosmetice. Nu am încercat niciodată să iau haine, pantofi (deși mă bate gândul) sau ochelari. Sunt obiecte care vin pe mărimi și nu știi cum îți vin până nu le pui pe tine. Iar să dai bani ca să nu-ți vină ceva și să te chinui cu returul…nu știu cât este de plăcut.

Nu comand niciodată de pe site-uri care vor plata în avans. Îmi place să mă zgâiesc la ceea ce comand, să verific integritatea produsului și dacă Doamne ferește se ajunge totuși la retur nu am chef să am pe cap și recuperarea banilor.

Casc ochii de 10 ori înainte să fac comanda, mai ales când vine vorba de promoții și de chestii cu „La produse de 200 de lei primești cadou GRATUIT o mâță chioară!!!”. În primul rând peste detaliile completate iar apoi peste politicile site-ului. Nu de alta, dar nu știi niciodată ce scrie cu font de 8, la „Termeni și condiții”. Este posibil să găsești un „Ofertă valabilă în limita stocului disponibil, pe 29 februarie, dacă achiziționați din categoria X și Y.”

Așadar, dependența de cumpărături poate și să te învețe câte ceva, dacă deschizi bine ochii. Și apoi, la urma urmei, dacă noi nu ne răsfățăm, cine să o facă?

Sursa foto

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: