Category: Povestiri

I-am deschis ușa încă leșinată de somn, într-o dimineață în care soarele nu ieșise încă, deși era vară. A intrat sprintenă, mergând legănat. Nu o mai văzusem niciodată așa, dar totuși arăta incredibil de familiar. Deși era încă întureric afară, Vina mea purta niște ochelari imenși, care îi ascundeau ochii...

Era trecut de miezul nopții când a bătut la ușă. Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că o să apară tocmai Iertarea, în carne și oase. Nu mai auzisem de iertare de cel puțin 5 ani și acum…Era în fața mea, desculță, într-o rochie lungă, neagră, cu...

Am înlemnit. Nici prin cap nu mi-ar fi trecut că la ușă apare tocmai Fericirea, în carne și oase. Nimeni nu mai auzise de Fericire de cel puțin zece ani și acum…Acum era în fața mea. Părea slăbită, dar… fericită. Parcă se mai înălțase în toți acești ani iar acum...

Cetatea este sus de tot, pe munte, abia vizibilă printre brazi de aici, de unde mă aflu.  Înaintez, în rochia grena, udă, grea, care mi se lipește de picioare la fiecare pas, pe drumul pe care probabil odinioară intrau trăsuri. Sub picioarele mele, pietrele, negre ca smoala, mari, aproape că...