Assassin’s Creed – Codul Asasinului

Assassin’s Creed: Codul Asasinului deschide anul filmelor văzute de mine la cinema. Am mers la el aproape în totală necunoștință de cauză. Știam că este inspirat de un joc, văzusem trailerul și cunoșteam distribuția. De altfel, cred că nu voi fi contrazisă când spun că 90% dintre doamne și domnișoare erau acolo să îi admire pe Fassbender.

Povestea

Povestea îl prezintă pe Cal, ultimul descendent al unei vechi familii de Asasini, o frăție de ucigași profesioniști al căror scop era protejarea Mărului. Protagonistul este readus din ghearele morții, după o condamnare la moarte, de urmașii Templierilor, o sectă religioasă care în trecut încercase să fure acest Măr de la “adversari”. Se credea că acest fruct are puterea de a manipula omenirea, într-un fel sau altul. Prin intermediul unei mașinării ce ecraniza memoria genetică, omul nostru trebuie să-și “amintească” ce a făcut cu fructul, văzut ultima dată în posesia strămoșului său, Aguilar. Experimentul este condus de Sofia (Marion Cotillard), fiica unuia dintre conducătorii Templierilor, Rikkin (Jeremy Irons). Toată treaba asta cu Mărul, Templierii și misterele biblice mi-a adus puțin aminte de Codul lui da Vinci.

Părerea mea

Din nu știu ce motive, mă așteptam că filmul să fie doldora de efecte speciale. Poate pentru că este inspirat de un joc. Însă m-am înșelat și mă bucur. Mi s-ar fi rupt sufletul dacă aș fi mers la un film cu Michael Fassbender și aș fi ieșit din sală dezamăgită. Povestea este bine conturată, cu o intrigă al naibii de bună pentru un film de acțiune. Recunosc, unele momente sunt previzibile, dacă ești fan al genului. Sunt câteva chestii pe care pur și simplu le vezi venind. Dar compensează prin faptul că uneori alegerile personajelor sunt foarte imprevizibile.

Actorii sunt pur și simplu superbi. Nu aș spune chiar geniali, dar sunt puși în evidență foarte frumos. În timp ce Irons este malefic până în ultima secundă, Cotillard și Fassbender te fac să pleci de la film cu semne de întrebare. Dualitatea de care dau dovadă personajele lor este uneori subtilă și alteori destul de brutală. Și tocmai chestia asta mi-a plăcut cel mai tare la film. Efectele speciale nu au sufocat partea artistică. Din punctul ăsta de vedere, este foarte bun pentru ceva din genul său.

Assassin’s Creed: Codul Asasinului se mai remarcă la capitolul costume și machiaj. Am văzut undeva un filmuleț în care se povestea că fiecare costum de Asasin a avut o întreagă echipă în spate, iar treaba asta se vede. „Uniformele” sunt deosebite, fără să fie spectaculoase. Machiajul pune foarte bine în evidență diferențele de epocă dintre cele două planuri în care se desfășoară acțiunea. Felul în care a fost „retușat” Fassbender să se transforme în strămoșul său mi-a amintit de Cloud Atlas, care din punctul meu de vedere este apogeul machiajului pentru filme.

Finalul a lăsat să se înțeleagă că urmează o continuare. Iar dacă acest film a avut câteva momente “wow” sper ca următorul să aibă factorul “aha” și să explice niste chestii care pentru mine sunt într-o ușoară ceață. Nu o să primească vreun Oscar, stați pe pace. Dar o să întreacă multe așteptări. Nu știu dacă ale gamerilor, dar cu siguranță ale fanilor genului.

Filmul apare în cinematografele de la noi pe 6 Ianuarie și este distribuit de Odeon Film.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

Leave a Reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: