Arsă de vie – Suad

Nu aș ști să spun pe unde am dat peste cartea asta, în format electronic. Știu doar că numele ei, Arsă de vie , mi-a acaparat cumva atenția și că a trebuit să o am pe loc. Așa că am luat-o și, pentru prima dată după ceva timp, am simțit nevoia să citesc în secunda doi. Și nu m-am mai putut desprinde.

Detalii

Autor: Suad

Editura: Rao

Număr Pagini: 192

Preț: 20 RON

Anul apariției: 2008

Disponibilă pe Elefant

Nota mea: ♥♥♥

Povestea

Pentru prima dată de când scriu despre cărți, nu-mi este teamă că voi dezvălui ceva ce nu ar trebui. Căci cartea în sine este un spoiler. Știm deja că personajul principal a scăpat cu viață. Suad este o femeie acum scăpată de ororile unei tinereți petrecute sub semnul violenței. Acțiunea este relatată la pesoana întâi prezent, ca atunci când povestești un coșmar.

În satul ei din Cisiordania, fetele erau tratate mai rău decât animalele. Căci de pe urma unei fete nu obțineai absolut nimic. O vacă dădea lapte și viței, pe care-i puteai vinde apoi. Puteai face brânză ca să o vinzi la târg. Oaia dădea la rândul ei lapte, miei și lână. Într-o gospodărie se puteau naște 3 fete, în cel mai rău caz 4. Ele foloseau în gospodărie, exploatate pe post de sclave și bătute până când le durea fiecare centimetru din corp. În unele nopți, Suad și surorile ei erau chiar lăsate în grajd peste noapte, legate bine de tot.

Ca mamă, învățai repede ce era de făcut dacă, Doamne ferește, nășteai o a cincea fată. Nici o familie nu putea suporta rușinea de a avea mai mult decât norma „admisă” de fete de la o singură nevastă.

Măritișul era singura cale de scăpare. Dar tinerii nu luau parte la negocieri, ci părinții. Viitorii socri veneau la fată acasă și i se negocia prețul în aur și pietre prețioase.

Un alt obicei cerea ca fetele să se mărite în ordinea vârstei. Sau, cel puțin, în ordinea în care li se spunea că au venit pe lume, căci aveau certificat de naștere doar din obligația față de autorități, care nu aflau mereu adevărul. Trecerea timpului se măsura în perioade de Ramadan.

Suad este luată în vedere de familia de peste drum, ca soție pentru fiu. Acest fiu profită de inocența fetei, care, de teamă ca acesta să nu caute o altă nevastă, acceptă să i se dăruiască. Așa cum era de așteptat, el fuge, iar tânăra rămâne în urmă să suporte consecințele, căci nu reușește să ascundă mult sarcina.

Onorea de a ucide fata care a dezonorat familia și satul revine cumnatului, care încearcă să o ardă, fata scăpând cu viață.

Părerea mea

Cartea asta te prinde cu totul fără să știi de ce. Stilul în care este povestită este unul stângaci. Întâmplările povestite sunt tot mai amare. Nu este nici măcar un strop de fericire în prima parte a cărții. Doar nefericirile unei copile naive, tratată mult mai rău ca un animal.

Ceea ce m-a surprins și m-a acaparat cu totul este mentalitatea femeilor mature, care, după ce au trecut prin atâta umilință, te-ai aștepta să fie mai înțelegătoare. Însă dimpotrivă, ele nu fac absolut nimic pentru a-și ajuta fiicele. Judecă fără milă fetele tinere, doar pentru că au mâneci puțin mai scurte, pentru că se vede puțină gleznă sau pentru că auziseră, în treacăt, ceva rău de ea. Dacă ar fi existat chiar și un zvon, cât de nefondat, că o fată este „sharmuta” (târfă) ar fi bătut-o cu pietre fără să stea pe gânduri.

Chiar Suad, are de mică, aceeași gândire mutilată. Când mergea cu familia la târg, în oraș, mai vedea fete cu gleznele expuse, machiate și cu bijuterii, deși erau clar nemăritate. Și își spunea că dacă s-ar fi aflat lângă ele, le-ar fi umilit și scuipat, căci erau sharmuta, dezonorau familia.

Am găsit în cartea asta o lume mult mai violentă decât cea din Cetatea celor 1000 de sori, mai puțină emoție, căci personajul principal povestește totul ca pe o durere surdă. Suad se luptă între copilul care era și pentru care totul este normal și femeia de acum, aflată undeva în Europa și care știe că a trecut prin ceva scandalos.

Cum cartea se vrea una de memorii, a iscat, se pare, foarte multe controverse în legătură cu veridicitatea celor întâmplate. Mulți se gândesc foarte bine dacă să creadă sau nu cele relatate.

Adevărul este că te ia groaza la gândul că undeva în lume chestiile astea se întâmplă. Și nu pentru legi, nu pentru religie. Ci pentru onoarea familiei, a neamului, a satului. Iar dacă tot ce este scris aici este real, cel mai tragic mi se pare că fetele și femeile alea sunt crescute într-un mediu atât de otrăvit, în care li se pare logic să să urască pe oricine nu se supune acelor reguli nescrise ale tradiției, să considere târfe pe oricine nu se supune ororilor.

Deși am citit cartea pe nerăsuflate aproape în întregime (mai am vreo 2 capitole) am să-i dau doar 3 steluțe (inimioare în limba semnelor de la mine de pe blog) căci nu m-a acaparat chiar ca Cetatea celor 1000 de sori, pe care am citit-o și am trăit-o cu personajele. Deși eroinele de acolo nu trec prin aceleași bătăi, cumva, ceea li se întâmplă lor mi se pare mult mai tragic, fiindcă ele, cumva, știau ce au pierdut, știau care sunt alternativele, aveau voință și personalitate. Așadar, dacă Arsă de vie este într-adevăr ficțiune, ar fi putut fi scrisă mult mai emoționant, mult mai convingător.

Am găsit, pe același subiect, „Eu sunt Malala”, am de gând să o citesc cât de curând, dar pe moment, am să încerc să citesc ceva mai blând. Dacă aveți recomandări de orice gen, mi le puteți lăsa într-un comentariu.

Nu uita să dai share! Mulțumesc!

Comments

Păreri

You may also like...

2 Responses

  1. Ioana says:

    Mi-a fost putin teama cand am vazut titlul articolului, la cat de multe lucruri s-au intamplat in ultima perioada, ma astept sa gasesc orice. Ma bucur insa ca e doar o carte, desi nu e orice carte. N-am citit-o, dar din detaliile acordate dar si din parerea ta, pare sa fie ceva destul de placut.

    • Este foarte interesant. Fie ca cele relatate sunt sau nu reale, in lume chiar se intampla asa ceva.
      Cartea este ca o fereastra spre mentalitatea femeilor care patesc asa ceva. Si asta fara descrieri exagerat de macabre.

Leave a Reply to Ioana Cancel reply

Follow on Feedly
%d bloggers like this: